Lucian Postu Daca n-ar fi fost mare nationalist, publicist, politician, universitar si guster, Cristosel Sandulache ar fi putut fi, probabil, o cartita cu periscop. Sau un cutit cu doua manere. Din fericire pentru umanitate, zarurile au cazut corespunzator, asa ca ne putem bucura, in toata splendoarea, de darurile cu care a fost haznarit acest Pitico della Mirandola al targului Iesilor.

Ca orice crestin adevarat, Cristosel si-a inceput cariera duhovniceasca inca din tinerete, ca baiat de cor, interpretand diverse arii si ciripeli pentru uzul prea-cuviosilor de la manastirea Secu. Ce-i drept, varsta frageda ar putea fi o scuza pentru junele cantaret. Insa faptul ca acum, la presupusa maturitate, Cristosel inca nu si-a asumat aventurile ciripiste (ba din contra), ne arata ca viermele s-a cuibarit bine in mar, si n-are de gand sa se dea dus.

Inceputa pe bancile liceului, epopeea discret-vocala a lui Cristosel a continuat fructuos si in vremea facultatii, pana cand evenimentele din decembrie `89 au curmat o cariera ce parea promitatoare. Scarbit brusc de regimul de stanga pe care il slujise (ori primind noi misiuni), Cristosica si-a tras iute camasa verde cu diagonala, schimbandu-i pe maiorii Marelui Carmaci cu decemvirii misticului Capitan. La urma urmei, daca Garda a mers inainte prin Partidul Comunist, de ce n-ar fi valabila si retiproca?

Ca sa n-o mai lungim: dupa aceasta prima schimbare subterana de macaz, Cristosel a inteles ca numai boii sunt consecventi. Asa ca s-a orientat rapid, schimband partea de joc de cate ori a fost nevoie: de la extrema dreapta la stanga ciocoiasca, si vitavercea; de la apriga probozire a vampirilor jidani la asidua pupare dorsala a poporului ales. S.a.m.d.

Asa a ajuns camaradul Cristosel sifonator si deputat in trupa tovarasului Solcanescu, si tot asa a ajuns sa-l umple de gainat pe tatucul lui pol