Meserie pentru barbati curajosi
Putina aventura
"Tineti-va bine!", striga unul dintre batrani, tragand cu iuteala de carma. Restul cuvintelor se pierd in zgomotul apei. "Dar de ce sa te tii?" Sub noi sunt doar cativa busteni legati cu sarme. Prindem viteza, apa se involbureaza. Pluta pare ca se desprinde in toate directiile, se aud si doua-trei tipete, urmeaza o saritura si gata, hopul a trecut. Suntem uzi la bocanci, dar zambim cu totii, vreo 15 turisti, cati ne-am urcat pe pluta de lemn pentru o plimbare. Soarele de august bate cu putere, peisajul bucovinean este incantator, iar putina adrenalina pica la tanc. Si nu a fost decat un prag de un metru-doi pe apa Bistritei Aurii. Dar cu ani in urma, cum o fi fost, cand un traseu nu avea 5 kilometri ca acum, ci 50, si apele erau umflate si zvacneau cu repeziciune eliberate din baraje? "Pragul Harmasarului", ne lamureste Traian Moldovan, un barbat inalt si voinic, unul dintre cei sase plutasi care ne poarta pe ape. Cu mai bine de 40 de ani in urma, barbatii din Ciocanesti erau cei mai buni intr-o meserie la mare cautare: plutaritul. Asa cum mocanita asigura, pe traseul ei de zeci de kilometri de cale ferata ingusta, transportul lemnului din munti, in zona Bistritei Aurii, acesta se facea pe apele raului. Plutaritul a disparut la sfarsitul anilor 60, lasand in urma nostalgia unei meserii aventuroase, facute pentru barbati curajosi. O data pe an, cu prilejul Festivalului Pastravului, care are loc in comuna Ciocanesti de langa Vatra Dornei, puteti asista la o astfel de "cursa".
Splendori bucovinene Plutasii au cu totii palarii pe cap, glumesc intre ei si sunt teribili de emotionati. Pana in urma cu trei-patru ani, cand a avut loc prima editie a festivalului, au facut o pauza de trei decenii. "V-a fost dor de pluta?", il intreb pe Traian. "Mi-o fost cam dor, ce sa spun. Pana acu cativ
