A crescut într-un mediu de artişti şi a moştenit „gustul dulce al frumosului teatral“, cum îi place să spună. Lelia Vais este de 22 de ani balerină la Teatrul Liric „Elena Teodorini“ din Craiova.

„Vorbesc despre familia mea ca de un lucru sacru. Chiar şi după ce am terminat liceul la Bucureşti aveam gândul tot la familie, la casă. Doream să fiu lângă ei, lângă cei care mi-au îndrumat primii paşi de dans şi m-au susţinut moral atunci când am avut mare nevoie“, spune marea balerină.

Mama Leliei Vais a lucrat şi ea în teatru, dar bunica a fost cea care i-a observat talentul de copil şi a înscris-o la Grupul Şcolar de Artă din Craiova. A ajuns mai târziu la fostul Liceu de Artă din Bucureşti, actualul Liceu de Balet „Floria Capsali“. „A fost greu. Eram copii din toată ţara. Pentru a ajunge balerină profesionistă, au fost necesare multe sacrificii din partea mea. După absolvire am dat concerte şi concurs, în 1986, la Opereta din Bucureşti pentru a demonstra că pot să dansez pe prima scenă a ţării de atunci“, îşi aminteşte Lelia Vais.

A revenit mai târziu la Craiova datorită mamei, dar şi maestrului Constantin Ungureanu, sub al cărui directorat a debutat ca balerină profesionistă. „Am devenit apoi solistă de balet după doi ani de activitate, colaborând cu unul dintre primii balerini din Opera Română Bucureşti, Ştefan Bănică (coincidenţă de nume). Îmi aduc aminte că am prezentat mai multe numere de balet sub conducerea coregrafică de atunci a maestrului de balet, Anca Tudor, printre care şi un «pas de deux» din Lacul Lebedelor“, mai spune Lelia Vais.

Lelia Vais este o perfecţionistă

Viaţa de artist nu este uşoară. Necesită multe sacrificii. În cazul baletului, sacrificiile sunt mari şi implică şi alimentaţia. Nu mănânci pâine şi dulciuri. Nu mănânci ce vrei sau cât vrei. Asemenea eforturi au fost şi din partea Leliei Vais, dar punân