Se spune ca legendarul presedinte american Harry S. Truman, exasperat de consilierii sai care ii tot puneau in fata sondaje cerindu-i actiuni politice in consecinta, ar fi spus: „Ma intreb unde ar fi ajuns Moise daca ar fi facut un sondaj in timpul Exodului?“.
Noi avem sentimente amestecate fata de sondaje. Multi aplauda politicianul care lucreaza cu ochii pe sondaje: e pragmatic si, in cele din urma, democratic in munca sa, din moment ce isi acordeaza mereu actiunea politica dupa vocea poporului. Dar nu sint rare nici acuzatiile de populism ieftin si lipsa de principii la adresa celor care isi fac agenda zilnica dupa sondaje.
Putini se intreaba insa ce face poporul cu sondajele. Membrii Comisiei de Cod electoral au decis: cu sondajele, poporul se manipuleaza. Asadar, au votat aproape unanim interzicerea publicarii sondajelor pe perioada campaniei electorale.
Un suspicios ar putea spune, imediat, ca politicienii pregatesc fraudarea alegerilor. Sondajul este un instrument esential pentru asigurarea increderii electorilor in corectitudinea rezultatului alegerilor si, in consecinta, pentru increderea in legitimitatea puterii instalate dupa alegeri.
Nu ma refer la faimoasele „exit polls“ - ele nu sint interzise pentru ca rezultatul lor se anunta dupa ziua alegerilor -, ci chiar la sondajele de dinainte de alegeri. Inca dinainte de alegeri, oamenii stiu, deja, tendinta generala a opiniei publice. Daca rezultatul este o aproximare rezonabila a acestei tendinte, atunci el va fi admis de popor.
Daca rezultatul este o spectaculoasa rasturnare a acestei tendinte, atunci apar, pe buna dreptate, intrebari. Stabilitatea sistemului politic democratic sta in increderea populatiei ca puterea este legitima. Dar o asemenea gindire este prea sofisticata pentru membrii Comisiei. Atunci ar fi trebuit sa prevaleze o gindire mult
