Dupa ce alegerile pentru Parlamentul European s-au tot amanat in patria noastra, iata ca, acum, cand data pare stabilita, nu prea avem candidati. O coincidenta ciudata face ca, in acelasi timp, sa aflam de intentia autoritatilor ucrainene de a desfasura alegeri locale pe Insula serpilor, acea stanca pentru care noi ne judecam cu ei la un tribunal international. Pai, nici ei n-or sa aiba cine stie ce multi candidati, nici chiar daca se inscriu pe liste toti locuitorii subit-aparutei localitati Belai. Cat despre alegatori, acestia or sa vina, probabil, cu ambarcatiuni militare, de pe uscat. O sa voteze si o sa plece. Iar lumea, Romania, ba chiar si Uniunea Europeana vor trebui sa creada ca, din moment ce exista acolo un primar si vreun consiliu local, trebuie ca fiinteaza si o localitate. Prin urmare, tribunalul international ar trebui sa dea stanca aceea in folosinta vesnica Ucrainei. Tara a carei revolutie portocalie, intre timp devenita cam albastra, am sustinut-o si noi, cu insufletire.

In fond, Belai nu e altceva decat o copie palida a satelor lui Potemkin, cu care acesta a vrut s-o chiorasca pe Ecaterina a II-a si, daca aceasta n-ar fi cerut sa intre intr-o izba, nici n-ar fi observat ca totul nu e decat butaforie. Rusii, sovietici de data asta, au transformat potemkinada in ceva mult mai dur, mai feroce. Republica Transnistreana, o inventie, e drept, deloc de carton, ci mai degraba de otel si praf de pusca, nu este si ea, in fapt, o potemkinada la scara puterii de azi a Rusiei? In plus, daca satele de carton au fost create de un personaj de la curtea tarinei ca sa justifice banii furati si neglijenta cronica, aceasta, Transnistria, e creatia Rusiei insesi, ca sa-si poata mentine acolo o armata in coasta Europei. Or, in ochii Europei, Rusia e chiar mai puternica decat era Potemkin, favoritul Ecaterinei, in ochii acesteia.

Cat despre B