Liberalilor le-a mai venit o idee. Republica parlamentara. Nu m-a pufnit risul cind l-am auzit pe domnul Tariceanu vorbind despre asta, ci m-a trecut un fior pe sira spinarii la gindul ca lucrurile ar putea sta in acest fel.
Parca-i vad pe alde Felix, pe Hrebenciuci si pe toate codobaturile trezite cine stie cum si pe citi bani in Parlament, votindu-si presedintele. Parca-i vad pe toti, la papion si la patru ace, grohaind suav in timp ce-si voteaza un-fel-de-bunicuta pusa in fruntea tarii pentru a veghea linistita la felul in care banii statului aluneca in buzunarele cui trebuie. Treaba asta, odata rezolvata, ar incununa felul in care s-a facut pina acum politica in Romania. Ar fi pentru clasa noastra politica, da, aceasta clasa politica obisnuita sa-si fabrice averile capusind interesele nationale, victoria definitiva. Fara batai de cap, urcati in Parlament cu liftul, fie pe liste, fie intr-un uninominal astfel conceput incit sa lase loc si celor mai vestiti dintre escrocii de catifea, reprezentantii partidelor, traseisti si lacomi asa cum ii stim, vor avea toate instrumentele pentru a tine Romania intr-un sah etern. Vor romanii sa-si voteze presedintele? Cui ii pasa? Oricum romanii vor cam multe. Au vrut sa dea jos comunismul, iar noi am avut grija sa-l dam doar un pic mai jos, cit sa nu cada si comunistii, au vrut privatizari, iar noi am avut grija sa iasa falimentari din care sa cistigam tot noi, au vrut sa scape de dracu si noi le-am facut cunostinta cu ta'su.
Ei bine, mi-e greu totusi sa cred ca ideea de republica parlamentara o sa prinda contur, desi m-am lamurit ca in creuzetul din Casa Poporului unde responsabilitatea este o fata Morgana care nu apasa pe umerii nimanui, nimic nu-i imposibil. Dar cind spun ca mi-e greu sa cred acest lucru ma gindesc la faptul ca oricite mutilari ar suferi Constitutia, in final ea va trebui supusa votului
