Motiunea PSD prinde viata, spre disperarea initiatorului. Din ceea ce era, initial, o usa de intrare la guvernare prin care sa se strecoare cativa social-democrati nerabdatori, motiunea are sanse sa darame cabinetul Tariceanu 2 cu votul de oportunitate al PD si PLD.
Precautia de a insera in text pasaje critice la adresa fostilor ministri Vasile Blaga sau Gheorghe Flutur n-a fost suficienta. Operatiunea prin care PSD urma sa-si aplice pe fata o spoiala de opozitie ori sa primeasca niste portofolii la centru si in teritoriu se apropie de esec.
Acum este obligat sa faca demonstratia ca nu a fost doar o miscare tactica de „opozitie constructiva”, cum alinta Ion Iliescu compromisul cu PNL. Sau sa se retraga purtand pe spate eticheta „las”.
Dupa ce a declarat guvernul incompetent si nesatisfacator pentru populatie, mai poate Mircea Geoana sa retracteze motiunea fara sa compromita partidul? Pretextul ca nu doreste sa intre in jocul presedintelui nu mai tine, pentru ca si liderul PSD a exprimat aceleasi nemultumiri si acelasi deziderat, schimbarea guvernului cu unul mai bun.
Orice pas inapoi ar dezonora PSD, confirmand parerea generala, dar mai ales a lui Traian Basescu ca motiunea n-a fost decat un santaj marunt la adresa PNL. Pe vanitatea nemasurata a PSD mizeaza si Traian Basescu impreuna cu partidele proprezidentiale care atata orgoliul partidului ce-si simte puterea pierduta la alegerile din 2004, ca si cum ar fi reala, un fel de memorie a membrului amputat.
Boala care i-a atins pana si pe cei mai tineri, ca Victor Ponta si Serban Nicolae, si s-a manifestat in toata simptomatologia la referendum. Mandria ranita de dispretul adversarilor politici i-ar putea face pe social-democrati sa mearga pana la capat, chiar daca intentia lor nu a fost sa demoleze guvernul Tariceanu.
Cu PSD, psihologia inversa fun
