Ţara privată merge bine. Investiţiile străine continuă să vină şi, dacă acceptăm să lucrăm pe aceleaşi salarii ca până acum, vor veni în continuare. Oamenii continuă să găsească de lucru în Europa şi să îşi cheltuiască banii la mall-urile de acasă. Anii buni din urmă îşi spun cuvântul şi avem circa jumătate din români mulţumiţi de nivelul lor de trai, mai mulţi decât au fost toată tranziţia. Şi numărul lor e în creştere. Ţara publică merge prost însă. Chiar pentru cine nu locuieşte în sectorul 1 al Capitalei, războiul gunoaielor dintre primării a arătat elocvent unde a murit Alianţa D.A. şi cine a asasinat-o. Dacă s-a ajuns să ne luptăm în gunoaie şi să lăsăm centrul Capitalei să sufere doar pentru chestiuni de orgoliu de partid, ne-am consumat timpul de guvernare. Acasă, şi să vină alţii mai responsabili, că aşa nu mai merge! Nu avem o schiţă realistă de buget, dar mai-marii politici se înghesuie la Mănăstirea Secu la o sanctificare care s-ar putea petrece şi fără ei. Că preşedinţii şi prim-miniştrii nu au atribuţii în materie de sanctificări, ci în cu totul altă parte. Sanctificarea mai e şi la Secu, fieful părintelui Cleopa, al cărui manual de exorcizare l-a dus drept în puşcărie pe amărâtul de popă de la Tanacu, care nu a vrut decât să aplice ce i se părea literă de evanghelie şi s-a trezit cu un cadavru şi o condamnare. Iaca aşa, între mondenităţi şi fapte diverse, se profilează o politică de lumea a treia într-o ţară care se străduieşte să devină europeană. Care e alternativa însă? Vezi cu ochiul liber ineficienţa din ţara publică şi enorma risipă de resurse şi de timp dacă şofezi puţin pe şoselele patriei. Aţi trecut recent prin Sibiu, capitala noastră culturală europeană? Sunteţi norocoşi dacă aţi putut ajunge acolo şi dacă aţi scăpat nevătămat de pe centura oraşului. Deşi s-au concentrat acolo atâtea resurse, Sibiul arată ca şi cum s-ar pregăti să fie capita