Potrivit calendarului am intrat in luna lui Brumarel, desi temperaturile sunt mai degraba de Gustar! Racoarea diminetii cedeaza in fata razelor unui soare ce se incapataneaza sa ramana la datorie. Pe santierele orasului se lucreaza in ritm de tango. Cladirile vechi se izoleaza termic cu gandul la iarna ce are sa vina probabil, prin februarie. Sus pe cer un stol de pasari albe fac turul de onoare deasupra orasului si dispar inainte ca fotograf neindemanatic care ma aflu la inceput de drum sa-le pot capta cu obiectivul aparatului, dealtfel destul de performant. Mamicile ies cu copiii la plimbare si pun tara la cale cand drumurile lor se interesecteaza. De la bobocii care exerseaza primii pasi pe nisip, pana la cel care isi anunta o viitoare personalitate puternica, revenind iar si iar la copacul de unde tocmai il luase cu o rabdare de camila taticul, babysitter de serviciu, targumuresenii ies la soare. Ca sa-i dezmintim pe cei care afirma ca suntem o natiune imbatranita, ca in curand vom fi un popor de pensionari, am iesit la numarat bobocii. Am gasit destui, desi i-am cautat intr-o zi obisnuita de lucru, e drept cu mult soare. Viitorul semne bune are!

Noptile devin mai reci si zilele mai scurte. E semn ca vine toamna, desi magnoliile au inflorit a treia oara, induse in eroare de schimbarile vremii. Pentru unii toamna inseamna culesul recoltei, pentru mine, desi ar fi trebuit sa ma vindec de mult de asta, inseamna inceperea Scolii. Da. Cu majuscula. Emotii de toamna. Cu aer proaspat si soare anemic. Cu primul clopotel. Cu prichindeii care se indreapta hotarati spre scoala, garboviti sub ghiozdanele imense. Condusi de bunicute grijulii sau bunici nostalgici, de mamici mandre sau tatici plini de importanta… unii cu flori in mana, altii doar cu zambetul de pe fata… Dupa posibilitati fiecare. E partea romantica a inceputului de an scolar. Partea mai pamante