Motto: "Autoritatile de resort au hotarat sa fie trimisi preoti devotati transformarilor comuniste din tara pentru ocuparea posturilor vacante din parohiile romanesti din strainatate."

(din Planul de munca pe 1968 al

Ambasadei romane de la Washington)

Este un adevar mai putin cunoscut astazi faptul ca numeroasele comunitati ale exilului romanesc dinaintea ultimului razboi s-au dezvoltat armonios in jurul unor parohii, preponderent ortodoxe, in care preotul constituia un element important de coeziune si romanism. Numeroase publicatii ale vremii, arhivele diplomatice si alte arhive consfiintesc rolul jucat de parohiile romane pentru unitatea comunitatilor romanesti din SUA, Canada, Franta si din alte tari occidentale. Sa ne amintim rolul istoric al bisericii ortodoxe romane din rue Jean de Beauvais – Paris, proprietate a statului roman din sec. 19, sau "Buna Vestire" – Montreal, infiintata de bucovineni in 1919, sau "Sfanta Treime" – Philadelphia etc., pentru a aprecia – pe linia consecintelor ulterioare – dimensiunile zdrobitoare ale dezastrului cauzat comunitatilor noastre din strainatate de complicitatea patriarhilor Iustinian, Iustin si Teoctist la planurile de antrenare a Bisericii in politica de dezbinare spirituala din exil. Rapoartele anuale ale principalelor noastre ambasade din Occident contineau permanent un capitol privind cultele, subliniind contributia importanta a unor preoti trimisi in "misiunea de combatere a anticomunismului", notand participarea preotilor locali la receptiile diplomatice, organizand curierat diplomatic pentru nevoile unor parohii "curate" etc. Toate aceste practici au dezbinat durabil comunitatile romanesti, fiind numeroase cazurile de scandaluri, remarcate de presa straina, intre preotii trimisi de Patriarhie si cei care se dovedeau intransigenti in pastrarea principiilor anticomuniste. Asa s-a intamplat,