Dincolo de frazele bombastice, garnisite cu citate din Evanghelii, miscarea ecumenica este in criza. Cercuri monahice ortodoxe o considera cea mai mare erezie, iar Papa Benedict VI o trateaza cu prudenta.
Deciziile unor biserici protestante precum hirotonirea femeilor sau a unor episcopi homosexuali declarati au produs o indepartare a acestora fata de catolici si ortodocsi, punandu-i in situatii dificile pe avocatii ecumenismului din cele doua biserici apostolice.
Biserici ortodoxe, precum cea a Bulgariei si a Georgiei, s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor.
"Cand comunistii erau la putere, noi trebuia sa fim ecumenici. Acum putem fi ortodocsi", ii explica un seminarist din Estul Europei unui teolog ortodox american, sustinator al ecumenismului.
Si, in buna masura, actuala criza este factura pe care institutia cea mai vizibila a miscarii ecumenice, Consiliul Mondial al Bisericilor, trebuie sa o plateasca pentru gravele compromisuri facute in Razboiul Rece.
In 1961, pilotate de regimurile comuniste din Europa de Est, Bisericile Ortodoxe autocefale au aderat in corpore la organismul pe care, in 1948, la Moscova, il denuntau a fi instrumentul imperialismului american.
Rezerva intemeiata a Vaticanului fata de aceasta institutie (Biserica Catolica are doar statut de observator), combinata cu masiva infiltrare comunista, a transformat Consiliul Mondial al Bisericilor intr-o fortareata marxista; institutia nu a criticat niciodata prigonirea crestinilor din Estul Europei sau Cuba, oferind sustinere sandinistilor din Nicaragua si altor miscari comuniste
"eliberatoare"; nu a considerat o amenintare inarmarea URSS, afurisind in schimb initiativa de aparare strategica a lui Ronald Reagan.
In acele vremuri de prigonire a crestinilor, adevaratul ecumenism nu era practicat la Geneva, o
