Nu stiu cum reusesc performanta, dar daca o singura musculita exista in spatiul aerian la nivelul ochilor mei, sigur o prind. Si nu oricum, ci cu genele de pe ochiul drept. Asa am patit si ieri. Ce era mai grav, era ca nu aveam o batista la indemana, iar lacrimile care au inceput sa-mi brazdeze fata deveaneau din ce in ce mai deranjante. Noroc cu primul magazin care mi-a cazut in drum. Intru si cu un ochi zambind cu altul plangand intreb daca au batiste de hartie. Consiliu ad-hoc, intre cele doua vanzatoare, dupa cateva secunde verdictul: au. Doresc? Intrebare retorica. De ce altceva as fi intrebat, ca doar nu fac statistica si nici inventar. Da, doresc. Dau 5 lei, ce gasesc la repezeala in buzunarul de la spate, in timp ce fac echilibristica cu geaca si dosarul de sub brat. Greseala. La cumparaturi se vine cu bani exacti. Primesc pachetul, il dezlipesc cu indemanarea unui circar, pun o batista pe ochiul drept, ramane cuminte lipita pe ochi in timp ce duduia negociaza ca una care are timp destul pana la ora inchiderii. "Sa va dau o guma de 2000? Stiti, ca rest." Sa-mi dati! I-am zis incercand sa-mi indes in buzunarul de la piept pachetul de guma ce cumparasem din proprie initiativa, nestiind ca batistele se vand cu guma… Uitasem ca eram la unul din magazinele unde se practica barterul. Nu va asteptati sa fac lista cu astfel de magazine… Guma, pliculetul de ness, chibritul sau zaharul vanilat au devenit moneda de schimb. Am citit undeva ca la banci s-ar gasi saculete cu banuti, dar nu le solicita nimeni. Saculetul e greu de carat, e anevoios de numarat maruntisul si de ce sa te complici cand neavand sa dai rest, mai cresti si vanzarea! Ingeniozitate autohtona!

Erika MARGINEAN

Nu stiu cum reusesc performanta, dar daca o singura musculita exista in spatiul aerian la nivelul ochilor mei, sigur o prind. Si nu oricum, ci cu genele de pe ochiul drept. Asa am