In vara aceasta, fiind la Tokyo si plimbandu-ma timp de ore si ore prin diferite cartiere, am fost efectiv intrigat de aspectul extrem de… calm si uman al strazilor. Sigur, curatenia in Japonia pare sa faca parte din gena locala, dar nu acest aspect de "strada spalata cu detergent" m-a uimit. Mai vazusem de fapt strazi extrem de curate si in Europa, mai ales in Elvetia si in tarile nordice. Nu, strazile (mai ales cele din cartierele populare) m-au surprins prin altceva la Tokyo, si mi-au trebuit cateva zile ca sa-mi dau seama de ce: era vorba de absenta masinilor, nu a celor care treceau pe strada, ci a masinilor parcate pe marginea strazilor. Nu vedeam, de fapt, nici o masina parcata pe strada, ca in Europa. Marturisesc, mi-au trebuit cateva zile ca sa-mi cred ochilor: la Tokyo si in orasele japoneze nimeni nu isi lasa masina in strada.

M-am interesat, bineinteles, ce se ascunde in spatele fenomenului, pentru a nu ma banui de cine stie ce delir hipnotic. Si mi s-a explicat ca de o buna bucata de vreme in Japonia exista aceasta lege: ai dreptul la masina numai daca dispui de un garaj sau de un loc intr-o parcare autorizata. Probabil ca aceasta masura este una dintre cele mai radicale luate pana acum impotriva acestui zeu mecanic modern devenit treptat un cosmar urban: automobilul. Japonia a reusit sa limiteze insa asfixierea urbana provocata de cresterea numarului de masini prin construirea unei retele exceptionale de transport public. Pe de alta parte, arhitectura urbana s-a modificat treptat in ultimele decenii, toate marile imobile dispun de parkinguri la subsol, iar in cartierele de case o mare parte si-au rezervat parterul pentru automobil. De unde aceasta senzatie ca strazile apartin oamenilor si, eventual, bicicletelor. Se mai produce un miracol atunci cand strazile nu devin parkinguri improvizate: orasul devine vizibil, pot fi admirate fatadel