Nu demult, reputatul saptamanal britanic de analize "The Economist" a avertizat fara echivoc asupra riscurilor de supraincalzire economica si de crah financiar de proportii in tarile central- si est-europene. "Imaginati-va cateva masini vechi si peticite conduse cu incredere, dar nu in mod expert, pe un drum neted si pe vreme frumoasa! Aceasta este imaginea economica a celor 10 tari est-europene aflate in prezent in Uniunea Europeana. Daca drumul devine umed sau alunecos, franele slabe si cauciucurile uzate fac extrem de posibil un accident ingrozitor." "Singurul raspuns pe termen lung, continua «The Economist», nu este sa adaugi lichid de racire sau sa conduci mai incet, ci sa repari masina. Din nefericire, procesul reformei structurale in regiune a fost, in mare parte, oprit. O crestere rapida in veniturile din taxe si o conducere politica slaba fac posibil sa nu existe o presiune mare pentru a exercita un control mai puternic asupra finantelor publice." Analiza este extrem de pertinenta, nu numai din punctul de vedere al continutului, corespunzand perfect situatiei reale din aceste tari, dar si din punctul de vedere al momentului in care intervine. Pentru ca un fel de frenezie a cuprins tarile respective si poate, inca si mai rau, chiar si anumite segmente ale pietelor financiare internationale, in legatura cu situatia din tarile respective.

Or, tocmai o asemenea frenezie conduce inevitabil la crahuri, daca se articuleaza pe o supraincalzire a economiei, intelegand prin aceasta o solicitare a resurselor peste posibilitatile fundamentelor economice. Simptomatologia identificata de "The Economist" este extrem de exacta si riscurile avute in vedere de saptamanalul britanic sunt mai mult decat reale.

"The Economist" nu o mai nimereste insa la fel de exact in ce priveste agentul patogen. Totul sau aproape totul este pus pe seama cheltuirii laxe in scopuri pol