Craiovenii sunt păcăliţi de aleşii locali să răscumpere cu aproape trei miliarde de lei vechi un teren „de utilitate publică“, pierdut însă de primărie pe mâna propriilor jurişti. Primăria Craiova a regizat încă o afacere pe spinarea contribuabililor, pe care intenţionează să-i oblige la plata a 2,91 de miliarde de lei vechi, contravaloarea unui teren în suprafaţă de 320 de metri pătraţi pe care municipalitatea găseşte oportun să-l cumpere de la proprietari, „pentru păstrarea amenajărilor actuale“, adică spaţiu verde, două bănci, două coşuri de gunoi şi doi stâlpi de iluminat public. Deşi motivaţia este puerilă, intenţia declarată a primăriei de a ţine cu dinţii de puţinele spaţii verzi pe care le mai are oraşul ar fi lăudabilă, dacă tranzacţia nu ar puţi de la o poştă. Astfel, în nici unul dintre cele trei referate de specialitate ale direcţiilor administraţiei nu se spune că Primăria Craiova a lăsat cu bună ştiinţă să-i scape acest pământ, neprezentându-se la procesele intentate de fostul proprietar şi de moştenitorii acestuia şi lipsind şi de la propriul recurs. Fără a contesta dreptul actualilor deţinători de a stăpâni ce li se cuvine, spunem doar că, potrivit Deciziei nr. 1092 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova, în procesul în care municipalitatea era chemată să restituie în natură terenul din strada Pandurilor nr. 32 fostului proprietar, Elena Dinu, primăria nu a fost reprezentată. Asta în ciuda faptului că la instanţa de fond Primăria Craiova câştigase. În lipsa apărătorilor domeniului public, concluzia instanţei este previzibilă: primăria trebuie să dea pământul. Procedural, juriştii continuă demersurile, înaintând recurs la Decizia nr. 1092. Lupta este însă numai formală, întrucât la proces autoritatea chiuleşte din nou, astfel că prin Decizia nr. 2579 din 9 martie 2006, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este probată irevocabil adevărata inte