Antrenorul care a adus ultimul titlu în Bănie crede că o inspiraţie a lui Ovidiu Stîngă ar putea fi una dintre soluţiile redresării echipei.
La începutul unui campionat de dinainte de revoluţie, ediţia 1988/1989, Universitatea era pe ultimul loc, dar a terminat pe V, la egalitate de puncte cu ocupanta locului IV, Flacăra Moreni, echipă calificată astfel în Cupa UEFA, jucând cu FC Porto. Ajungând „lanterna roşie“ a campionatului, oficialii Ştiinţei l-au demis pe tehnicianul Gică Constantin, numindu-l pe Sorin Cîrţu antrenor principal. Pornind de la acest episod, l-am intervievat ieri pe Sorin Cîrţu despre situaţia Universităţii de astăzi.
- Cum s-ar putea şi acum, ca în campionatul 1988/1989, redresa corabia Ştiinţei, astfel încât Craiova să se claseze pe locurile 1-6, adică să acceadă în cupele europene?
- Într-un fel, datele problemei par a fi altele acum faţă de ceea ce a fost în toamna anului 1988. Dacă îmi amintesc bine, în turul acelui campionat, Universitatea a terminat cu - 4 la „adevăr“, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci în istoria Universităţii. Eu am preluat echipa pe ultimul loc, iar la final Ştiinţa s-a clasat pe locul 5, după echipele departamentale Steaua, Dinamo, Victoria şi Flacăra Moreni. Cum am reuşit? Am principiile mele, am făcut şi o epurare a lotului, am avut şi sprijinul lui Ion Traian Ştefănescu, „number one“ pe atunci în Dolj, cel care, corect şi de cuvânt, a respectat ceea ce eu îi cerusem la instalare, adică să nu fiu frate cu nimeni, iar jocurile să se desfăşoare numai pe teren. Am adus jucători noi - Olaru şi Boldici -, am trasat responsabilităţile jucătorilor titulari de atunci - Gică Popescu, Săndoi, Badea, Adrian Popescu, Ciurea, am schimbat căpitanul, numindu-l pe Gică Popescu ş.a.m.d.
Trebuie să ştii să gestionezi prezentul
- Revenind la întrebare, ce s-ar putea face acum? @N
