Cind, prin 2001-2002, primarul de atunci al Capitalei, domnul Traian Basescu, lansa un SOS sfisietor, cerindu-se salvat din ghearele consilierilor generali pesedisti care-i puneau bete-n roate la fiecare miscare, bucurestenii au decis sa-i sara-n ajutor.
Asa se face ca, in primavara lui 2004, domnul Basescu avea majoritate in Consiliu si ar fi putut pune in aplicare toate planurile marete despre care ne vorbea la vremea respectiva. N-a facut-o. Valul politicii l-a luat si l-a urcat in fotoliul prezidential de la Cotroceni, asa ca proiectele pentru Bucuresti au ramas doar pe hirtie.
Lui Traian Basescu i-a succedat Adriean Videanu. La vremea respectiva, mi s-a parut cea mai nefericita alegere a bucurestenilor. Un personaj rasarit de nu se stie unde, fara experienta in administratia publica, proprietar de cariera de marmura, ce sa mai, profilul perfect al personajului bizar din tranzitia noastra care a facut bani si acum se vrea in functii publice de autoritate si decizie.
Cind, dupa o emisiune 100%, la putin timp dupa alegerea lui ca primar, mi-a soptit si ca nu vrea sa ramina la primarie mai mult de un mandat, mi-am spus ca am scapat de dracu’ si-am dat de tac-su!
Azi sint obligat sa admit ca m-am inselat. Videanu, care nu-mi provoaca nici pe departe vreun exercitiu de admiratie, s-a dovedit a fi in acesti ani cel mai bun primar general pe care l-a avut Capitala. Desigur, comparatiile cu Halaicu, Ciorbea sau Lis sint inutile. Dar comparatia cu Traian Basescu mi se pare absolut necesara si, mai ales, relevanta.
Spre deosebire de actualul sef al statului, care in anii petrecuti la conducerea administrativa a Capitalei ne-a umplut de vorbe si promisiuni, Videanu a pornit lucrarile. Recunosc ca, asemenea majoritatii bucurestenilor, il injur in gind in fiecare zi cind ramin blocat in trafic zeci de minute din cauz
