- Diverse - nr. 174 / 6 Septembrie, 2007 Critica literara romaneasca a avut, si inainte, si dupa 1989, realizari remarcabile, ce nu pot fi deloc puse la indoiala. Menirea actului critic e, desigur, in primul rand, aceea de a fixa in constiinta publica a unei natiuni valorile sale literare fundamentale. De a distinge valoarea de nonvaloare si de a insufla sentimentul responsabilitatii intr-o cultura ce a avut, de-a lungul timpului, multe de suferit din cauza imixtiunilor politicului. Miza oricarei valorizari este, insa, legata de onestitatea celui care intreprinde reevaluarea. Nu e posibila o "revizuire" a unor figuri literare de prim-rang ale literaturii romane de azi sau de ieri in functie de umori, resentimente sau parti-pri-uri. Orice reconsiderare a unui scriitor trebuie sa aiba in prim-plan, inainte de toate, valoarea intrinseca a operei, validitatea orizontului estetic al acesteia si abia apoi sa amendeze, intr-un fel sau altul, demisiile morale, lasitatile de orice fel sau compromisurile autorului. O alta restanta a criticii literare e legata de insuficienta cunoastere si valorizare a literaturii exilului si a literaturii romane din Basarabia, teritorii ale literaturii romane frecventate cu dificultate de critica noastra actuala, din pacate. E greu de inchipuit o imagine exhaustiva a literaturii romane in absenta profilurilor estetice ale marilor nostri scriitori din exil sau a figurilor exemplare ale literaturii romane basarabene. E drept, s-au facut unii pasi in cercetarea profilului exilului romanesc (Cornel Ungureanu, Florin Manolescu, Ion Simut etc.), dar lucrurile trebuie duse mai departe, investigatia trebuie dezvoltata si diversificata, valorizarea e necesar sa fie cat mai obiectiva cu putinta. Numai in acest fel imaginea literaturii romane se va intregi, va capata un profil autentic, exemplar, nefalsificat prin omisiunea acestor domenii importante al