- Diverse - nr. 174 / 6 Septembrie, 2007 Ar vrea mereu sa ne spuna cat de fascinata a fost de cuvinte, cat de mare ar vrea sa fie stralucirea ei in viata literara, cum o inabusa uruitul adanc si straniu al vorbelor aruncate in raspar... dar,... ar vrea sa perceapa altfel fenomenele: fara durata si fara sens. Doreste sa mai vada, in fractiuni de timp, luminile ce se sting in vietile noastre, avand putinta sa mai gandeasca asupra faptului ca este posibil sa viseze inca, fara ca in jur gemetele si tipetele dupa dreptate sa se amplifice la nesfarsit. Mereu, visul ei se prelungeste peste viata si vine iarasi din urma amenintator. Sau poate ca nici nu a fost un vis, poate ca sub armura acelui spatiu fluid totul a ruginit si, vesnic, se vor auzi doar scrasnete, iar dincolo de acel cosmar al ei totul e in ordine, realitatea fiind la ea acasa. Oriunde se afla, intra zambind, mai intai nesigura, cu o urma de mirare si de candoare, traversand cu mare precautie niste spatii mai dense parca, pentru intalnirea cu marea rezistenta. Traieste totul cu disperare, mergand si razand, tipand si tacand sau asteptand, cu o intensitate uluitoare, cu un fel de explozie interioara si apoi incepe sa straluceasca, gesturile ei capatand semnificatii imediate, pregatindu-se pentru adevarata aparitie cand, odata rostita o replica, se arunca intr-o valtoare, traind totul cu disperare, mergand si razand. Articuleaza versurile, frazele, cuvintele, cu o dorinta aproape cruda de a le scoate afara din gaoacea calduta a intelesului comun, a receptarii comune, a intelesului lenes si fara vlaga, monoton si stupid ce instaureaza aceeasi traire searbada... Cuvintele le terfeleste in rostiri dezgolite de mucegaiul minciunii si toata fiinta ei se plange, se cutremura sau se bucura de lucrurile firesti, a caror seva poate circula cu toata puterea in poeziile ei. Ana Blandiana, pentru ca despre ea este vorba, i