Barbatul neajutorat la ananghie, acesta e arhetipul masculin de care se ocupa concentric regizoarea debutanta Cristina Ionescu (nici o legatura cu stiuta monteuza omonima, nici cu vreun antecedent notabil din studentie ori in scurtmetraje) si Lia Bugnar, aceasta ca scenarista unica si tot in faza debuturilor, cele doua deschizind impreuna noua stagiune cinematografica autohtona, cu filmul intitulat eliptic si ambiguu Dupa ea. Ambiguu, pentru ca titlul vrea sa se refere la ce nenorociri il pasc pe barbatul care se uita ori umbla aiurea dupa o Ea inaccesibila si parsiva, cind ar putea foarte bine sa se limiteze la familie si la slujba, dar titlul ne duce cu gindul si la modul cum este ori apare barbatul ca personaj arhetipal dupa ea, recte dupa ele, vazut de ea/ele – generic vorbind ori cu aplicatie la cele doua oarecum coautoare ale filmului.

Stefan (Dragos Bucur), agent de publicitate la o firma performanta international in domeniu, ajunge in pragul nebuniei si al mortii, basca periclitarea carierei sau suferinta sotiei insarcinate cu doi gemeni si a fiicei de vreo trei anisori, totul din cauza ca – dupa opt ani in care nu si-a inselat niciodata nevasta (Anca Florea) – zareste o tipa blonda (incepatoarea Valentina Pelinel), rulind pe bicicleta si oprindu-se la acelasi semafor ca el. El, care isi conducea linistit masina personala si asculta ca totdeauna (de vreo sapte ori in cursul filmului) o emisiune de radio interactiva, confesiva si moralizator-premonitorie pe teme exclusiv sentimental-erotic-sexuale: „n-am intilnit pe cineva pina la el si nici dupa, care sa faca sex atit de bine“, „deraiere de pe sine“, „la un pas de moarte“ s.a.m.d. Stefan o mai vazuse pe tipa, tot din masina, in pregeneric, vorbind la un telefon public, iar noi contemplasem pe fondul genericului, plutind printre nori picturali, ochii bine rimelati ai blondei, cu apropo transparen