Si daca Mircea Geoana ajunge prim-ministru? Panarama facuta de presa care il dispretuieste si de partenerii lui politici, care sunt primii care nu il respecta, ne face sa privim ca pe o gluma proasta aceasta idee.
Mai rar am vazut asa o potrivire de vederi, de la editorialistii de casa pesedisti de la Jurnalul care il bestelesc ca nu e mai mult ca Basescu (tragic, sa gasesti calitati mai ales la adversar, si mai ales ce calitati) la editorialistii care simpatizeaza cu centru-dreapta. Dar asta nu e normal. Imaginatia ar
trebui sa ne ajute sa il vedem pe seful opozitiei in aceasta postura, mai ales cand e vorba de un om cu o reputatie internationala solida, ca Mircea Geoana. Imi vine sa intreb, vazand zambetele pe care le-a starnit aceasta propunere, culminand cu hohotul presedintelui, ce gaseste lumea de ras. Eu nu cred ca e o gluma proasta, ci o posibilitate care trebuie discutata serios.
Dar pentru uzul nostru, ca si pentru al lui Mircea Geoana, am sa incerc sa explic de ce rad ceilalti.
Prima intrebare serioasa este de ce nu a reusit Mircea Geoana sa devina seful opozitiei. Mie mi se pare ca aici e o problema serioasa. In primavara, fara nici un dubiu, Dan Voiculescu a fost seful, si de directivele lui au ascultat si Tariceanu, si Geoana, numai Vadim Tudor a mai pastrat, ca de obicei, ceva din linia proprie.
Esecul usturator de la referendum - nici Basescu dat jos, nici anchete intrerupte la personajele-cheie - ar fi provocat, in orice partid normal, niste discutii. Eu nu cred ca Geoana trebuia, la doar cateva luni dupa ce fusese reales, sa isi puna capul pe butuc. Dar trebuia sa priceapa ca, daca nu il pune el pe al altora, nu mai are multe zile.
Ca esecurile se platesc de catre cineva si, daca nu ai grija sa le plateasca vinovatii, poti ajunge sa le platesti chiar tu. Aici a fost marea g
