De felul lui, fotbalul e vertebrat. Nu-i tocmai o noutate. De pilda: Lung-Stefanescu-Balaci-Camataru/ Moraru-Andone-Multescu-Augustin/ Duckadam-Belodedici-Bölöni-Lacatus/ Casillas-Hierro-Zidane-Raoul/ Dida-Maldini-Kaka-Inzaghi. Portar-fundas central-playmaker-virf. Patru flacai, unul si unul, de neoprit – adesea, nici de coechipieri. E coloana vertebrala pe care o au toate echipele cu rost. Daca n-o au, atunci sint, pentru suporterul cu pretentii, fara rost. Amoebe, rime, parameci, moluste, gindaci. Steaua si Dinamo, nevertebratele noastre de elita, s-au prezentat cu mari sperante la traditionalul examen radiologic din Liga Campionilor. Poate, cine stie, de data asta, vreo minune? Nt. Nici vorba. Normal: fotbalul nu e evolutionist, ci creationist. Nevertebratele nu-si dezvolta asa, spontan, sira spinarii. Trebuie sa le-o monteze cineva. Nu va uitati in sus si nu va repeziti, conform indicatiilor, cu crucile si cu prohodul: fotbalul e o creatie umana. Iar montajul respectiv cade in sarcina unui tandem cu o pasionanta dinamica de cuplu: patronul si antrenorul.
Posta redactiei
Planurile mari au nevoie de oameni mari. Si de timp. Meseriasii sa fie lasati sa lucre si sa fie sprijiniti cind merge greu, nu ciomagiti (la figurat, desigur, dar mai stii?). Raspundem astfel fidelului nostru cititor G.B. din Pipera. Adaugam si o sugestie: concentrati-va pe text (puteti sublinia cu diverse culori). Echipa dvs. preferata e intr-o grupa dificila, iar ce urmeaza s-ar putea dovedi instructiv. Sa luam cazul Olandei, tara mai mica decit Romania. Pina acum vreo 40 de ani, era echivalentul nordic al fotbalului cipriot (dar – nu-i asa, Andone? – nici pe Cipru nu te mai poti baza). Ei, si tam-nisam, apare Portocala Mecanica! Fara vapoare de bani (n-aveau de unde, si n-au nici azi). „Merci, l-au avut insa pe Cruyff. De-ar mai fi Hagi tinar cum era...“ Argument interesant
