Nici un partid nu reuseste mai bine decit PSD sa se autodistruga. Formatiunea e ca o nuca tare pentru daunatorii din exterior, dar cind ii privesti miezul vezi ca e plin de viermisori care o farimiteaza.
Toata istoria PSD se poate descrie in tabloul de mai sus. PSD nu cedeaza niciodata in fata dusmanilor politici, in schimb are o abilitate uluitoare de a-si decima procentele electorale. Disputele purtate astazi in jurul motiunii echivaleaza, ca intensitate, cu cele de la congresul din 2005. Situatia in partid este de-a dreptul dramatica.
Nici una dintre grupari nu este multumita de ceea ce se intimpla, iar Mircea Geoana este contestat si de cei care, pina mai ieri, i-au stat alaturi. Sint, in momentul de fata, doua tabere clar opuse si doua intermediare. Pe de o parte, Geoana si sustinatorii sai, tot mai putini, de cealalta, Iliescu si ai lui. La mijloc sint Nastase si Mitrea cu nostalgicii lor, dar si tabara clujeana.
In esenta, toti vor ca partidul sa creasca, dar fiecare vede diferit modalitatile prin care se poate face acest lucru, ca si persoana care ar trebui sa-l duca spre procentele din vremuri mai bune. Rezultatul sint multele lovituri pe sub centura pe care si le administreaza unii altora.
Motiunea a radicalizat taberele. Cea iliesciana a pus conditii de la inceput. Nu vrem motiune daca nu avem o majoritate parlamentara viitoare negociata, ca sa nu ajungem la anticipate. Cu alte cuvinte, acesti pesedisti sint cei care nu vor, in ruptul capului, sa intrerupa mandatul, pentru ca stiu ca sansele lor de revenire sint mici, in conditiile in care partidul este la jumatate din cit avea.
Mitrea si Nastase sint, culmea, impreuna, pe o pozitie similara, dar sint detasati, pentru ca au siguranta unui nou mandat. Parerea lor, exprimata chiar de Nastase pe blogul sau, este mai complexa si circumscrisa unei stra
