(Foto: )

In Franta, un tablou important de Matisse sau van Gogh nu poate fi cumparat cu toti banii miliardarilor rusi. Daca Franta vrea, proprietarul primeste o oferta. Statul francez are prioritate. Cu aceiasi bani, Franta pastreaza capodopera! Si e democratie.

Fara a incalca o regula a economiei de piata, o tara condusa de-a lungul secolelor de oameni cu cap stie sa isi protejeze valorile de care are nevoie.

In schimb, Romania e o tara de artisti in materie de facut gura. Ei se intreaba, aproape zilnic, cit de grav este pentru Romania ca Rompetrol a devenit o companie kazaha sau, sub acoperire, ruseasca? Si tot felul de intelepti de ocazie, plus politicieni pirliti, isi dau cu parerea.

Cica e rau, pentru ca toate capacitatile romanesti de prelucrare a titeiului au devenit proprietate fost sovietica. Romania a ramas doar la virful pompei de la statiile de benzina si la butonul de la aragaz. Iar in curind va ramine sa conteze doar la soba de carbuni in care ard bogatiile subsolului controlate de altcineva.

Toata aceasta discutie legata de vinzarea Rompetrol este indreptata spre Dinu Patriciu. Pe el il vizeaza ca adversar al presedintelui Traian Basescu si ca posesor a circa 2 miliarde de euro. Patriciu liberalul si apropiatul lui Tariceanu si-a permis sa cistige o suma fabuloasa de pe urma unei companii de pe care statul n-ar fi luat decit pielea de pe toba!

Aici sta miza tuturor resentimentelor. De ce n-a ramas la stat ca de pe urma aceleiasi societati citeva sute sau mii de smecheri sa ciuguleasca si ei cite ceva, urmind ca la sfirsit, plina de datorii, compania sa fie ingropata cu discretie, cu un „pardon” national.

A reduce discutia despre vinzarea Rompetrol doar la umorile legate de Dinu Patriciu inseamna a distruge Romania in functie de oamenii care o conduc. Romania a pierdut PETROM-ul, Com