„Este foarte important ca fiecare
dintre noi sa aiba incredere in propriile
sentimente, ginduri si imaginatie, oricare
ar fi acestea, fara a forta nimic s…t
O abordare deja trasata nu ma intereseaza, pentru ca e definitiva. Cred ca e bine sa nu stii, e fantastic sa nu stii…“*
Pina Bausch
Lucrarea se axeaza pe anumite conceptii si concepte cheie, care genereaza si sint generate de interogatii, la care numai o analiza atenta a dansului contemporan poate oferi raspunsuri credibile. Aici trebuie subliniat faptul ca dansul contemporan este prin excelenta o arta interogativa, cu atit mai mult cu cit cel care asista la o creatie de dans contemporan este, pina la urma, generator al interogatiei care, la rindul sau, genereaza discursul coregrafic.
Iata citeva dintre aspectele care se inscriu, credem, in sfera interogatiilor dansului contemporan pe care, vom vedea, e bine sa ne ferim a le defini primordial prin prisma unei categorii temporale. Desigur, aspectele mentionate vor conduce, la rindul lor, spre alte bifurcatii conceptuale.
1. Functia corpului ca mesaj. Dansul se distinge clar de alte forme de arta prin faptul ca artistul devine mesajul, in cazul in care este integrat unui discurs autentic, el nu are practic alta solutie decit sa devina ceea ce trebuie transmis.
Se ajunge, astfel, la un raport de identitate intre cel care transmite mesajul si ceea ce are de transmis, tocmai in acest proces de identificare stind solutia, aflarea raspunsului la interogatiile cu care se vine spre receptori. Cu tot riscul de a parea ca ne afundam intr-o metafora, trebuie reluata, iar si iar, aceasta functie a dansului, aceea de a conferi corpului sensul de emitator de mesaje. Vom vedea ca sintem departe de orice metafora si ne ancoram inevitabil in cel mai la indemina concret. Sensul principal al corpului, din care ira