Dinu Patriciu – devenit cel mai bogat roman prin vanzarea Rompetrol – e trist precum un copil care a pierdut cea mai draga jucarie. Ne-a povestit versiunea romantata a companiei de PR despre tranzactia secolului, dar s-a vazut clar ca nu crede in ceea ce spune. Sau ca stie ceva ce-i umbreste bucuria, iar acel ceva nu va putea fi ascuns foarte multa vreme. Cat a luat exact pe cele trei sferturi din actiunile holdingului olandezo-elvetian Rompetrol nu ne-a spus Patriciu, ca e taina contractuala. La fel de secrete sunt si clauzele care au facut posibila tranzactia. Rompetrol e o companie privata si nici o lege n-o poate "condamna" la transparenta.
Cumparatorul KazMunaiGaz e o companie de stat, insa un stat unde democratia reala va ajunge, poate, in alta viata. Vom afla pretul corect in tranzactia kazaho-romana doar in cazul in care interesele lui Nursultan Nazarbaev vor dicta o brusca transparenta sau o "regretabila" scurgere de informatii. Rezervele de petrol (jumatate din cele ale Rusiei) si gaze naturale ii permit lui Nazarbaev sa realizeze cam tot ce doreste in Kazahstan, dar si un adevarat balet in afara lui. Rusia si China, pe de o parte, SUA si UE, pe de alta parte, il privesc cu ingaduinta, ca pe o closca pe care n-o tai, ci o lasi sa-si creasca puii de aur.
De la Nazarbaev ne putem astepta la orice. A modificat Constitutia ca sa ramana presedinte pana la moarte. si-a demis ginerele, pe Timur Kulibaev, de la vicepresedintia colosului Samruk, din care face parte si compania petroliera KazMunaiGaz. si-a dat acordul ca megaholdingul Samruk sa fie condus de un englez, Richard Evans, ex-presedintele BAE Systems. Daca ati uitat, BAE Systems este tocmai compania engleza care a cadorisit Romania cu doua fregate second-hand si, drept bonus, un scandal nesolutionat al comisioanelor acestei tranzactii. Evans va trebui sa-i invete pe kazahi cum e cu spi
