Carbunele bate in retragere? In epoca victoriana, Londra arata ca un tablou zugravit in funingine, oras fantomatic, itit prin ceata luminata de felinare, noaptea, iar ziua printr-un smog sufocant. Un asemenea decor nu mai apare astazi decat in filme de epoca. Incalzirea cladirilor a trecut, in lumea civilizata, pe gazul natural, iar mai nou patrund in scena alte forme de energie, adecvate actualelor pretentii ale societatii.
In calitatea lor de combustibili fosili, carbunele, petrolul si gazul natural si-au adus din plin contributia la dezvoltarea lumii industriale. O serie de stereotipuri recente tind sa colporteze in mare masura partile urate ale zestrei lor, formuland in forta diverse capete de acuzare. Ca sa iesim dintre prejudecati, e cazul sa ne amintim si ce reprezinta cu adevarat aceste traditionale materii generatoare de energie. In primul rand sunt relativ ieftine si, in ciuda unor alarme cu priza la opinia generala, rezervele lor din pamant raman inca departe de epuizare. Puterea li se degaja cu usurinta, doar prin ardere, ceea ce simplifica problema tehnologiilor menite s-o transforme in energie electrica. Cu tot efortul pretins de functionarea unor exploatari miniere sau de forajele la mari adancimi, combustibilii acestia rezultati din descompunerea geologica a plantelor si animalelor sunt mai ieftini decat alte forme de energie. Atat carbunele, cat si combustibilii lichizi se transporta usor si cu preturi acceptabile pe calea ferata. Pacura, benzina si propanul lichefiat pot fi distribuite convenabil, fara complicatii, ceea ce deschide unui imens numar de consumatori accesul rapid si comod spre aceste resurse energetice.
Partea cea mai neplacuta a utilizarii lor este masiva poluare atmosferica pe care o produc, prin ardere, combustibilii fosili. Specialistii spun ca o singura termocentrala lanseaza in aerul de deasupra ei, anual, m
