A avut loc la Stockholm, la Cinematograful Ziua, cea de a doua ediţie a Festivalului Zilele Filmului Românesc, pe 24-26 august.

A fost o mare bucurie nu numai pentru românii din Suedia, ci şi pentru suedezii cinefili. Faptul că un film românesc a fost distins la Cannes cu cel mai mare premiu a provocat un şi mai mare interes şi o simpatie specială pentru România şi pentru Institutul ei Cultural din Stockholm.

O selecţie inteligentă şi inspirată a fost făcută de Dan Shafran (directorul Institutului Cultural), Giorgiana Zachia (director adjunct) şi Eva Leonte (referent principal) care s-au angajat serios şi de data asta, cu competenţă şi bun gust, la crearea programelor culturale şi la realizarea lor.

Presa a scris laudativ despre filme, unii ziarişti întrebându-se de ce înfloreşte filmul românesc acum?

Nu e greu de răspuns: pentru că după căderea comunismului s-a ridicat o generaţie educată fără cenzură, beneficiind de libertatea de a călători şi de a studia în străinătate, având ocazia de a participa la festivaluri de film din întreaga lume, de a se confrunta cu tot ce se face în materie de film. O generaţie care nu se lasă orbită de clişeele filmelor comerciale, reuşind să creeze prin forţele proprii o nouă estetică ţinând mai degrabă de sursele de inspiraţie ale locului unde a apărut, cu o putere verbală şi cu o poftă ludică excepţională, cu un refuz net al esteticii de tip antiseptic, promovată de producţiile comerciale americane.

în primul rând, m-au impresionat mult chipurile pline de prospeţime şi frumuseţe naturală ale actorilor: chipuri de copii, de tineri şi chipuri de neuitat de bătrâni cu expresii pline de înţelepciune.

Nici o actriţă, se pare, nu şi-a scurtat nasul şi nu şi-a pensat sprâncenele ca să semene cu "păpuşile" standard promovate de o estetică made in USA, preferând să rămână cu propria fizionomie natural