Tot felul de fiinte necuvantatoare, obiecte, elemente de peisaj, abstractii etc. se comporta in versurile lui Stefan Aurel Dragan asemenea unor oameni.

Stefan Aurel Dragan este un poet sensibil si inventiv, care face insa greseala de a folosi prea des - si intr-un mod hazardat - o figura de stil desueta: personificarea. Tot felul de fiinte necuvantatoare, obiecte, elemente de peisaj, abstractii etc. se comporta in versurile sale - din volumul Viespele de frica, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2007 - asemenea unor oameni. Efectul este in cele mai multe cazuri hilar.

"O stea - povesteste Stefan Aurel Dragan - imi tot facea cu ochiul un semn nedeslusit,/ dar nu-ndraznea sa ma subjuge/... de la o vreme sta tolanita/ pe proaspata brazda a timpului..."; "Zapada se va repezi spre aer/ unde nu va fi aplaudata,/ doar reumele si nasul rosu/ daca ar interveni..."; "Secera din cer isi pierde vremea/ razand ca o nebuna si aruncand cu ger"; "Langa ulita gangure nepatrunsul/ castigand cu rusine cite un petic"; "Piatra-si trase gluga alba peste crestet -/ moment solemn de inchinare". Si asa mai departe.

Marii poeti - Nichita Stanescu, de exemplu - recurg la personificare parodiind procedeul sau modernizandu-l. Autorul volumului Viespele de frica ("viespele"?! poate "viespile"...) il utilizeaza cu candoarea unui elev din clasele primare. Steaua care face cu ochiul sau piatra care isi trage gluga pe crestet par imagini desprinse dintr-o compunere scolara. In volum exista si o personificare simpatica: aceea a unui microb: "Un microb se prapadeste de ras/ stand picior peste nevazut picior".

Este vorba, probabil, de un microb care tocmai a citit cartea lui Stefan Aurel Dragan.

P.S. Castigatorii concursului "Joc literar de vacanta" sunt: CRINA CICORTAS (eleva din Oradea), ANDREEA CIOBANU (eleva din Onesti), NICOLAE COANDE (poet si eseist din Craio