Daca la inceputul anilor 1970, cand debuta "era ecologica" si "explodau" marile probleme de mediu ("parafrazandu-l pe Malraux") se afirma inspirat-optimist ca "secolul XXI va fi ecologist sau nu va fi deloc" (si timpul avea sa confirme aprecierea), dupa anul 2000, odata cu manifestarile tot mai pregnante ale incalzirii globale, dictonul la ordinea zilei, in prelungirea celui anterior, pare a deveni altul: mileniul III va fi unul al ecologiei sau nu va mai conta pentru istoria umana! Departe de a cadea in capcana diverselor teorii milenarist-apocaliptice, el exprima o realitate tot mai evidenta: planetarizarea problematicii environmentale, alaturi de si impreuna cu mondializarea economica si universalismul informational. Iar totul se abordeaza si se discuta acum la parametri si cu repere maxime, in timp si spatiu, planetar si secular, chiar milenar deopotriva. Unic in Universul cunoscut, Pamantul, acoperit in proportii de 72% de mari si oceane, adaposteste in "pojghita biosferei" aflata sub patura protectoare de ozon a stratosferei (a carei rata de oxigen este constanta de milioane de ani) o varietate de viata extraordinara, functionand ca un urias ecosistem global, unde apa, plantele, atmosfera, climatul si poluarea interactioneaza, intr-o permanenta cautare de echilibru. In ultimul secol insa, omul, prin "amprenta" sa ecologica, a devenit principalul factor perturbator al ordinii naturale, astfel ca, daca pana in prezent dificultatile si fenomenele mediului s-au manifestat in limitele acceptabile stabilitatii, acum pragul de pericol este pe cale de a fi depasit. Principalele probleme, global warming si schimbarile climatice, atrag in lant perturbari majore ale ecosistemului global. Oamenii, tarile industrializate in frunte cu marile puteri economice-poluatoare sunt responsabilii cresterii temperaturilor in urma efectului de sera; sporul temperaturii medii a fost de