- Editorial - nr. 175 / 7 Septembrie, 2007 Azi, cand, intinzand nepermis coarda rabdarii romanesti si a tolerantei noastre proverbiale, asistam la acea dovada a nerusinarii nemesesti, exprimata prin vointa hulpava a nasterii unei autonomii teritoriale, numita Tinutul Secuiesc, in chiar inima de tara, azi, cand incitarile si atacurile impotriva integritatii teritoriale a Romaniei se intetesc, cand ne calca pamantul, cand si cum vor, indezirabili, precum avocata austriaca de origine maghiara, Eva Maria Barki, de doua ori declarata, in perioada (1994-1998), persona non-grata, am fost surprins sa aud adresandu-mi-se o intrebare prin care, oarecum cu repros, insul nu intelegea de ce trebuie sa ne mai ocupam noi, presa, de Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, si de consecintele lui! Este, dupa opinia celui care intreba, "o chestiune de istorie depasita!" Zau? Sincer sa fiu, ca intelectual roman, ca ziarist, m-as fi asteptat ca evenimentele tragice ale acelor vremuri, care au urmat dupa ruperea partii de nord a Ardealului din trupul Romaniei, de catre puternicele forte ale timpului - Germania si Italia -, pentru a fi data Ungariei horthyste, pentru satisfacerea poftelor ei revizioniste, sa se afle, macar partial, in atentia mass-mediei. Daca nu in a celei de peste munti, ai carei slujbasi habar nu au despre cele pe aici petrecute, necunoscand, indraznesc sa spun, absolut deloc istoria Transilvaniei, atunci macar in atentia celei din Ardeal. Doar este vorba despre o drama a romanilor ardeleni din partea cedata. De ce drama aceasta, rana nevindecata inca pentru foarte multe familii, care i-au pierdut pe cei dragi, trebuie uitata? De ce sa uitam? _ l-am intrebat. "Pentru ca acum suntem _ mi-a spus _ in Uniunea Europeana". Logicii absurde a celui care crede ca totul trebuie uitat, printr-o premeditata ofilire a trecutului, a adevarului, a sentimentului si a unitatii natio