Aparitiile fulgurante ale unei femei superbe, care tulbura pana la obsesie echilibrul afectiv al unui barbat - premisa noului film romanesc Dupa ea -, au fost intotdeauna o tema extrem de ofertanta in cinema. Daca ne gandim doar la cateva exemple ilustre, Visconti regiza, in 1943, Ossessione, istoria unei intalniri pasionale si turbulente intre o femeie si un barbat, soldata cu o crima, iar in Identificazione di una donna (1982), al lui Antonioni, regizorul Niccolo alerga tot filmul in cautarea frumoasei si misterioasei Mavi, intr-un caleidoscop de emotii amestecate si devastatoare.

Orice asemanare se opreste insa aici. Regizoarea debutanta Cristina Ionescu si scenarista Lia Bugnar si-au conceput toata povestea ca pe un film de stare, o introspectie pe marginea acestei obsesii, neconcretizata insa in intalniri propriu-zise, ci pastrata la nivelul imaginatiei tot mai aprinse a lui Stefan, protagonistul acestei pasiuni bruste.

Conform sinopsisului, Stefan este un barbat tanar, cu o cariera promitatoare in publicitate, proaspat avansat, cu o familie fericita, o sotie frumoasa si iubitoare, o fetita dragalasa si doi gemeni care urmeaza sa se nasca. Intersectarea intamplatoare, in drumul spre casa, cu o femeie tulburatoare, zarita o clipa, din masina, intr-o cabina telefonica, ii zdruncina insa viata, pentru ca barbatul nu mai are linisite pana nu o gaseste pe superba necunoscuta. Din pacate, datele schitate aici raman doar la nivel de fisa biografica, nereusind sa ofere substanta, nuante si credibilitate personajelor pe parcursul filmului. In ciuda viziunii regizorale delicate si a comunicarii reale care se simte intre Cristina Ionescu si actorii sai (toti foarte buni, de la mereu inspiratul Dragos Bucur, un profesionist care are deja o excelenta carte de vizita, la impecabilul Victor Rebengiuc, de la sensibilele Anca Florea si Dana Nalbaru - foarte naturale