E festival de film la Venetia, ceea ce schimba cu totul fata improbabilului oras plutitor. Cu sediul central pe insula Lido (unul dintre putinele locuri unde poti gasi strazi si merge cu masina), festivalul a dat peste cap totul pe insula, spre placerea localnicilor implicati in turism si enervarea celorlalti turisti, care vor doar sa se bucure de soarele Adriaticii.
Filme multe, unele foarte bune. Cu toate acestea, incontinuu exista un mic stres care-ti bazaie la ureche: cine va castiga Leul de Aur? Festivalul se va termina maine si tot atunci se va afla cine pune mana pe trofeele cele mai importante.
Dar pentru mine aceasta problema s-a rezolvat de dimineata (este luni), cand am vazut "La graine et le mulet", filmul francez in regia tunisianului Abdellatif Kechiche. Eu unul ii dau lui Leul de Aur.
Dar este toata lumea de acord cu mine? Desigur ca nu. Una dintre cele mai mari neplaceri de la Venetia sunt cozile interminabile la care trebuie sa stai (uneori fara sanse de reusita) pentru a intra la un film. Dar statul la coada (nu credeam c-o sa zic vreodata asta) poate fi si o placere cand intri in vorba cu fel de fel de jurnalisti si invitati din toata lumea. Discutii la fel de interminabile ca si cozile se isca inevitabil, uneori devenind atat de animate, incat atrag privirile trecatorilor. In orice caz, la un festival organizat de italieni, care sunt recunoscuti pentru lipsa oricarui simt practic, informatiile si zvonurile transmise din gura in gura sunt mai de incredere decat orice comunicat de presa.
Un alt lucru interesant la Venetia sunt vedetele: cand treci prin fata hotelului Excelsior, pe strada (da, chiar pe strada) stau o multime de oameni, care se dau la o parte la trecerea fiecarei masini. Toti curiosii sunt acolo pentru a zari un George Clooney, un Brad Pitt, o urma de Cate Blanchett sau de Charlize Theron. Si uneori au noroc, i
