Iuliana Aranici, desi bucatareasa, nu avea infatisarea unei doamne grase in halat alb patat de grasimi. Bruneta, cu niste frumosi ochi verzi care transmiteau multa hotarare, nu avea, de fapt, nimic dintr-o bucatareasa.
Poate si de aceea domnul Szabo, patronul restaurantului Huszar, isi cam pierduse mintile, aducandu-i odata un buchetel de viorele care si-a gasit locul in mirosul de gulas ce plutea in bucataria restaurantului, intr-un paharel pentru palinca. Din acest buchetel se nastea, un an si jumatate mai tarziu, un baietel. Bebelusul a fost dus la Biserica cu Luna din Piata Sfantul Ladislau si a primit numele de Pavel, dat chiar de catre domnul Szabo, care insa nu a recunoscut copilul - avea deja doua fete si un baiat, o sotie banuitoare si o reputatie de aparat. Chiar si asa, gestul sau a dat de banuit, astfel ca, dupa cateva luni, bucatareasa Iuliana lua un tren catre Cluj, unde domnul Szabo avea un var, de asemenea proprietar de restaurant; e drept, unul mai mic, chiar daca in centru, langa Biserica Minoritilor. Mai multe de atat nu stim, pentru ca istoria are si umbrele ei, iar o astfel de umbra a fost copilaria lui Pavel.
Primele semne clare ale trecerii lui prin lume sunt cateva randuri dintr-un dosar de cadre de mai tarziu, din care reisese ca Pavel a terminat la Cluj, in 1933, cele patru clase elementare la Scoala primara de stat nr. 7, iar apoi a fost inscris la Gimnaziul de baieti "Dr.C. Angelescu". Ramane corijent in vara la mai multe materii, ceea ce o determina pe Iuliana, mama unui copil din flori, bucatareasa, necasatorita, a carei privire era mai putin vie, dar la fel de verde, sa-si trimita fiul, la sfatul profesorilor, "la o scoala de meserii". Astfel, in 29 mai 1935, Pavel ajunge la o scoala de calfe si ucenici din Sibiu, fiind in acelasi timp angajat ca ucenic lacatus la Fabrica Rieger (devenita, dupa nationalizare, Uzine