Saviana Stanescu a emigrat cu succes in cultura americana si a cucerit New York-ul teatral cu montarea din primavara a piesei Sa epilam spre Vest (Waxing West) la Teatrul La MaMa. Cronici elogioase in The New York Times, Backstage, Village Voice confirma stilul unui dramaturg romano-american care a trecut de la teatrul poetico-metaforic scris in limba romana la incisivitatea si directetea scriiturii in engleza. Waxing West a fost prezentat in luna mai la Bucuresti si Sibiu, in regia lui Benjamin Moss si interpretarea actorilor americani.
- Cum a ajuns Waxing West in Est?
- Am vrut foarte mult ca publicul si critica romaneasca sa vada ce fac eu in America, pentru ca in traducere lucrurile suna diferit. Scriu acum direct in engleza, ma joc cu cuvintele si multi critici considera ca tocmai asta e marca mea in limba engleza: un anume limbaj poetic. Sa epilam spre Vest este o piesa si de limbaj, nu numai de poveste si atunci era important sa fie jucata si aici, la noi, in engleza, cu actori si regizor americani. Acesta e tipul de montare care se face acolo, cu regizori specializati pe text nou. Sunt foarte multumita de intalnirea mea cu Benjamin Moss, un regizor tanar care a inteles foarte bine piesa si a pus-o in valoare ca ritm, cu solutii ingenioase, care lasa textul sa se auda.
- Benjamin Moss rezolva o problema dificila a textului, aceea a dimensiunii onirice. A fost mult apreciat felul in care a rezolvat scenic cuplul Ceausescu.
- E o piesa dificila, toata lumea recunoaste asta. E scrisa in trei registre: unul realist-psihologic, un altul cvasimelodramatic si un registru oniric-absurdist, in care vampirii Ceausescu sunt tot timpul pe scena, ironizand eroina principala, ca un fel de simboluri ale trecutului care te trag in jos si nu te lasa sa inaintezi. De aceea
i-am facut vampiri pe Ceausescu si pe Elena. Dracula, Nadia Coman
