In pofida recentelor incidente de la Mügeln, din estul Germaniei, Gideon Rachman, analist al Financial Times, opina ca extremismul german poate fi considerat, in esenta, un fenomen aproape disparut. Din 1945, atat statul, cat si societatea au inregistrat constante si notabile transformari.
Universul german combina eficienta, spiritul legii si simtul responsabilitatii internationale. Un solid fundament cultural secondat de legaturi familiale coezive confera societatii un plus de farmec – cel putin din punct de vedere al acelor britanici ingrijorati de anarhia sociala si rata infractionalitatii din propria lor tara. Nu in ultimul rand, populatia evreiasca din Germania inregistreaza cea mai mare crestere din Europa. Este suficient a urmari programele variilor canale tv ale tarii pentru a lua act de documentarea implacabila a crimelor nazismului si a sesiza ca societatea a judecat si acceptat partea teribila a istoriei sale recente. Din nefericire, aceasta abordare a trecutului a lipsit in fosta RDG, asa cum a lipsit si in fosta Iugoslavie, inainte de dezmembrarea ei, incepand cu 1991. In cazul ambelor tari, fascismul si barbaria celui de-al doilea razboi mondial au fost atribuite fantomaticelor "forte burghezo-capitaliste" – ceea ce echivala, de fapt, cu o exonerare generala si cu blocarea, din start, a tentativelor de identificare a culpabililor, respectiv de prevenire a reaparitiei unor astfel de judecati viciate in randurile noilor generatii.
Detinand catedra pentru studii etnice si de pace din cadrul unei universitati britanice, raman deseori uimit de interesul masteranzilor germani fata de domeniul managementului conflictelor caracteristice lumii in care traim. Multi dintre ei sunt determinati a contribui la constructia Europei comune, pe care o doresc o forta activa, benefica lumii intregi. Prin urmare, sinidisis-ul lor este, in buna masura, c
