La interval de nici un an calendaristic, ilustre ceramiste din trei generatii stilistice ne-au propus ipostaze monumentale ale portelanului din ce in ce mai invoalte in spatiu, mai ample, mai provocatoare ca fragilitati trecute prin proba focului.
Sunt un soi de hortisculpturi pe un subtil principiu modular, cu compunere unduioasa, organica si cu amploare ambientala. Asa au fost, in noiembrie 2006, Gradinile selenare ale Gherghinei Costea (n.1955) la Muzeul Taranului Roman, Crangul vibratil din fire de otel si "muguri" de portelan instalat in Gradina Botanica, in iulie 2007, de catre Daniela Fainis (n.1961) si Roiurile ierbii plutind in septembrie sub boltile Palatului Mogosoaia, inchipuite de Ioana Setran.
Aceasta din urma este o creatoare cu totul discreta la iesirile sale la rampa. Seriile ambientate in misteriosul spatiu al Lapidariumului marcheaza, miraculos de alb, "nuntile necesare" cu publicul, dar si nunta de aur, alaturi de pictorul si profesorul Vladimir Setran. Atunci cand Ioana Setran rotunjeste cu spatula dentara una dintre cele trei articulatii ale celor sase picioruse de lacusta alba din portelan, imi pot imagina starea de concentrare fericita si acuitatea visatoare a unei celebre artiste-entomolog, cu voaleta si danteluri albe, pierduta in jungla amazoniana: Maria Sybilla Merian. Gravoare a barocului german. Sibylla a descris stiintific, in compozitii aproape involuntar poetice, ciclurile de metamorfoza si ambientul vegetal al fascinantelor insecte nemaivazute. Propria sa incantare si minutie adoratoare au servit pe deplin stiintei, adaugand si o pagina ilustra in istoria gravurii policrome.
Nu stiu daca Maria Sibylla a fost o faptura mignona, tacuta, emotiva, cu o neliniste prelucratoare a degetelor si cu repeziciune a privirii, precum Ioana, dar amandoua artistele fac performanta, peste secole, in sensul analizei minuti
