Multi angajati prefera sa inlocuiasca perioadele de repaus la pranz cu statul la birou. Ajung mai repede acasa, insa dau mai putin randament in munca.

Inca un telefon, inca un email, inca o hartie de completat, apoi un sandvici si un iaurt. Chiar si atunci cand firma ii da timp pentru a lua masa si-i pune la dispozitie cantina cu tot tacamul, angajatul roman prefera sa manance pe fuga.

Desi pe seama lucratorului autohton de birou si a avantului sau muncitoresc se fac glume multe, pauzele de masa sunt de multe ori pentru el „mofturi”, la care considera ca poate renunta pentru a ajunge mai repede acasa.

In Occident, in schimb, un astfel de repaus e lucru sfant, datator de rod in munca atata vreme cat este savurat pe indelete. In Franta si Portugalia, de exemplu, nimic nu misca intre 12.00 si 14.00.

Iuliana Cojocaru, expert in psihologia muncii la firma de recrutare Andromeda, spune ca o ora de pauza ar fi in general suficienta. „Pauzele de masa prelungite, de doua ore, ar lungi si programul, lumea s-ar plange de asta. Conteaza si cerintele postului: in cazul in care este vorba despre munca fizica, pauza este absolut necesara.

Cel mai bine ar fi sa existe una la patru ore. Din experienta noastra, oamenii nu se plang de program. Spun ca nu vor sa termine la opt seara si sa se intoarca obositi la serviciu a doua zi”, explica ea.

Nu mai putin de 15 minute

Durata pauzei de munca nu este reglementata la nivel de lege. Codul Muncii prevede la articolul 130 ca, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de sase ore, „salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern”.

De asemenea, tinerii de pana la 18 ani au dreptul la o pauza de masa de cel putin 30 de minute, daca dur