„Întoarcerea Omului-Zar“
de Luke Rhinehart
Traducere din limba engleză de Ioana Costache
Editura TREI, 2007
Mărturisesc că nu am citit „Omul Zar“, romanul atât de elogiat cu care Luke Rhinehart pare să fi cules ovaţiile publicului din întreaga lume, dacă e să ne luăm după entuziasmul Andreei Răsuceanu, cea care prefaţează „Întoarcerea…“.
Fără să aflăm prea multe despre autor, prefaţatoarea ne divulgă totuşi faptul că romanul anterior a devenit o carte cultă a sfârşitului de secol XX şi că a fost ecranizat sub forma unui serial de mare succes. Recunosc, sunt „en retard“ în privinţa asta: deşi am auzit de Pynchon, Roth sau de Burroughs (ca să nu mai vorbim de Rushdie ori… Terry Pratcher), nu ştiu cine este autorul „Omului-Zar“. Lectura „Întoarcerii… (şi Mărgelatu se… întorcea după un timp, nu-i aşa?) îmi arată un autor dispus la ironie şi metabolism narativ postmodern (cu fiziologia aferentă), bun conducător al poveştii, care se ţese în maniera aparent simplă a broderiei romanelor victoriene (numele unor personaje arată că autorul se distanţează prin sarcasm de o literatură pe care a studiat-o probabil forţat), cu răsturnări de situaţii mai mult sau mai puţin previzibile. Larry Rhinehart, fiul lui Luke (personajul, nu autorul!) Rhinehart duce o viaţă concretă în mijlocul banilor pe care îi câştigă speculând financiar, însoţit de un singur vis: de a se căsători cu Honoria, fiica şefului său, care multă onoare şi bani i-ar aduce. Din tipul meticulos, stăpân pe sine şi precis la centimă, agasat de dezordine şi respingând fizic aleatoriul, cel care predictează eficient cum şi când vor veni banii pe canalele magice ale Bursei, Larry se transformă în cel care era, de fapt: puştiul nesigur pe sine, părăsit de tatăl său, Luke Rhinehart, psihiatrul genialoid care făcuse cu 15 ani în urmă furori devenind Tăticul zarurilor, cu aferentul „Facă-se vo
