La mai puţin de 10 kilometri de Piteşti, găsim o zonă etnografică de o valoare inestimabilă Cu toţii ne aducem aminte cum miroase... copilăria. Copilăria aceea adevărată,
La mai puţin de 10 kilometri de Piteşti, găsim o zonă etnografică de o valoare inestimabilă
Cu toţii ne aducem aminte cum miroase... copilăria. Copilăria aceea adevărată, petrecută la ţară, în casa cu cerdac a bunicilor. Măsuţa joasă pe care bunii noştri turnau, pe un fund din lemn, mămăliguţa pe care o tăiau cu aţa; soba cu firidă, războiul de ţesut şi laviţa din odaia bună, în care bunica ascundea adevărate comori; găleata cu apă acoperită cu ştergar şi icoana cu busuioc din perete; mirosul fânului proaspăt cosit şi fânarul în care ne fura somnul în zilele calde de vară...
Dacă, citind aceste rânduri, deja vi s-a făcut dor, atunci merită să trageţi o fugă, chiar şi pentru o zi, la Muzeul Satului Goleşti (localitatea Ştefăneşti, Argeş). Se află la mai puţin de 10 km de municipiul Piteşti, pe DN 7 (Bucureşti-Piteşti-Râmnicu Vâlcea-Sibiu-Deva-Arad-Nădlac).
Cum intri, te întâmpină conacul boieresc al vechii familii Golescu, aşa că amânăm puţin incursiunea noastră în lumea satului arhaic românesc pentru a descoperi alte lucruri extraordinare. Conacul este şi astăzi principalul element în jurul căruia se concentrează întreg patrimoniul complexului muzeal. Din cerdacul umbrit de iederă şi glicină, ajungem în holul larg, din care se intră în camerele de la parter.
O scară în formă de spirală urcă la etaj, unde se aflau, odinioară, camerele copiilor. În stânga, salonul de oaspeţi, cu jilţuri de lemn, cu tablourile familiei şi cu pianina la care a cântat Franz Liszt în timpul vizitei sale la Goleşti. Camera orientală, cu divanul şi pernele de mătase, cu semiluna turcească fixată pe perete şi măsuţa acoperită cu o tipsie de argint vechi, aminteşte de vremuri de demult. @N_P
