Sondele de ţiţei au fost pănă de curănd pentru oamenii din Cămpeni, judeţul Bacău, ca o apă vie. Măncarea pe care o puneau pe masă pentru copiii lor se datora tot petrolului roşu aflat in adăncurile pămăntului. Chiar şi sănătatea, atunci cănd şubrezea, era salvată de acea păcură "tămăduitoare", despre care zic sătenii că face adevărate minuni in cazul reumatismului sau al durerilor de stomac.

Farmacie nu au avut niciodată. Medic, de puţin timp... Dar oamenii din satul Cămpeni nici că s-au plăns. Strămoşii lor au găsit medicamentul universal, ţiţeiul roşu, iar urmaşii par să nu renunţe la el, nici măcar in lipsa unei probe de laborator care să ateste valoarea sa terapeutică. Dacă in trecut lichidul roşcat era pentru intreaga comună Părjol unica sursă de venit, acum, o dată cu privatizarea şi cu inchiderea parţială a sondelor, a rămas doar leacul greu de găsit care le vindecă oamenilor reumatismul.

Oamenii din satul Cămpeni, judeţul Bacău, şi-au dus viaţa multă vreme in ritmul sacadat al sondelor de petrol, care au impănzit de zeci de ani locul in care şi-au aşezat casele. Ţiţeiul extras din adăncurile bogate ale pămăntului lor, la inceput cu ajutorul cailor, apoi, de-ndată ce lucrurile au evoluat, cu ajutorul tehnologiei moderne, le-a adus păinea pe masă, dar le-a oblojit şi trupul, atunci cănd necazul bolii a dat peste ei. Căci, spun localnicii, nu-i om in comuna Părjol care să nu se fi masat măcar o dată cu lichidul roşcaţiu şi unsuros pe măini, pe picioare sau pe spate şi să nu fi scăpat ba de reumatism, răie sau cine ştie ce altă "lighioană de boală". "Mi se intămpla să nu pot să mă mişc. Rămăneam inţepenită. Dimineaţa ba nu puteam să intorc gătul, ba să-mi indrept spatele, aşa de rău am păţit din cauza oaselor. Io de mică am suferit de dureri. In tinereţe, cu copiii după mine şi numai prin apă rece cu picioarele şi măinile, tar