"In mod normal, mama Doinei trebuia sa scrie aceasta scrisoare catre "Formula As"."
(Pe marginea scrisorii "Nepotica noastra este intr-o stransa relatie cu o colega despre care se stie ca este lesbiana", F. As nr. 784)
- In scrisoarea publicata in numarul trecut al revistei, doi bunici isi exprima ingrijorarea legata de o posibila "alunecare" erotica a nepoatei lor, in varsta de numai 15 ani. Spaima lor e justificata?
- Ca observatie generala, dupa citirea scrisorii, trebuie sa spun ca ea se incadreaza in marea boala a secolului in care traim: carenta afectiva. De-aici vin toate problemele: de la lipsa afectiunii si-a iubirii. Din scrisoare am dedus in primul rand ca parintii Doinei nu sunt foarte apropiati de ea. Daca erau, fetita trebuia sa le poata spune lor, sa le ceara lor, mai intai, suport afectiv, sfaturi, sprijin. Cred ca ce a facut Doina este o urmare a unei iubiri incomplete si inconstante, pe care a primit-o din partea parintilor. De aceea, bunicii, care ii sunt mai apropiati, v-au scris primii. In mod normal, mama trebuia sa scrie aceasta scrisoare catre "Formula As". Or, mama nu a facut acest lucru, iar despre tata, abia daca se aminteste. Echilibrul intr-o familie este dat de ambii parinti. Pentru echilibrul fetei, mai ales la varsta ei, este esentiala legatura cu tatal. Insa el nu apare nicaieri in scrisoare. Apar doar bunicii disperati, si asta deja spune multe. Cred ca Doina nu a avut niciodata posibilitatea sa se exprime pe ea insasi, din punct de vedere afectiv, fata de niste persoane care sa o inteleaga cu totul si cu totul. Ea nu s-a simtit inteleasa de parinti si cauta acum disperata acele persoane cu care sa poata comunica afectiv. In viata unui adolescent exista unele nevoi mai mari decat altele. Si afectivitatea este una dintre cele mai mari nevoi. Este, de fapt, nevoia de iubire, in esenta, Dumnezeu care se manif
