În condiţiile în care cei mai mulţi dintre noi sîntem ancoraţi prea adînc în asfalt, trafic intens, intersecţii sau treceri de pietoni, o aventură prin off-road lasă amintiri extraordinare, într-o minte avidă după libertate. E adevărat că drumurile noastre sînt din ce în ce mai pline de maşini foarte mari, SUV-uri sau false vehicule cu tracţiune integrală. Din nefericire însă, cei mai mulţi dintre proprietarii acestora nu au nici cea mai mică legătură cu fenomenul off-road. Problema cu aceste maşini este că cei care le cumpără în România o fac doar pentru senzaţia de grandoare pe care ei cred că le-o oferă. Un "jeep" (să-l numim astfel, total atehnic şi neprofesionist) nu trebuie să fie o afirmaţie despre propria persoană, făcută cel mai adesea de indivizi care, de altfel, au la dispoziţie puţine (sau chiar deloc) mijloace de afirmare.
Venită de la americani, moda acestor maşini de teren a trecut printr-un proces de europenizare şi astfel au fost create SUV-uri compacte, urbane, care fac tot felul de lucruri inutile. Fenomenul off-road (căci începe să devină un fenomen şi la noi) este prost înţeles. Adevăraţii practicanţi de off-road nu sînt nicidecum cei care au o maşină 4x4 şi merg cu ea la serviciu sau la cumpărături. Off-road-ul este un sport, ca orice altul, care necesită anumite abilităţi şi foarte multă pasiune şi nebunie. Este periculos, solicitant şi plin de adrenalină. În România există cluburi specializate, foarte bine structurate, care organizează concursuri, campionate pe probe speciale şi fac chiar şi acţiuni umanitare. Pentru aceşti oameni nu există drum inaccesibil. Indiferent de anotimp, dealurile, munţii sau pădurile sînt străbătute de ei. Drumurile închise circulaţiei auto sînt preferatele lor.
Să modifici o maşină pentru a o adapta la condiţii extreme de rulare nu este neapărat exagerat de costisitor. Cel mai important este spirit
