P.S. Damaschin Coravu, Episcop al Sloboziei si Calarasilor: "Inima este biserica in care fiecare isi slujeste propria Liturghie".
Prea Sfintitul Damaschin Coravu, Episcop al Sloboziei si Calarasilor, poarta cu eleganta pecetea demnitatii pe care o ocupa. Inalt, distins, cumpanit la gesturi si vorba, pastreaza inca in conduita amintirea carierei profesorale: siguranta si competenta, dar si iradiere duhovniceasca. In calitate de "pastor ortodox" al sudului romanesc, cuprins intre hotarul judetelor Ialomita si Calarasi, am vrut sa aflam care mai este "temperatura" credintei in satele si orasele Baraganului, la 17 ani dupa marea deschidere a Romaniei spre Europa.
"In Baragan, oamenii se tin de credinta
ca de un obicei mostenit din stramosi"
- Prea Sfintite parinte episcop, pastoriti una dintre cele mai fierbinti zone din Romania: campia Baraganului, pana la hotarele sale cu Dunarea. Cum sunt credinciosii ortodocsi aici: s-au molesit sub dogoarea soarelui, ori ard la flacara credintei?
- Credinta o poti trai la maximum, si sub crivatul Siberiei, si sub arsita Saharei. Clima e mai putin importanta, daca raiul isi face loc in inima ta. Sigur ca pentru asta trebuie sa te straduiesti. In Baragan, vremea chiar te poate descuraja sa mergi la Sfanta Liturghie, pentru ca verile sunt incandescente - curg apele de pe tine in biserica si ai nevoie de vointa ca sa te concentrezi la rugaciune -, iar iernile sunt extrem de aspre - ingheata agheasma in sfantul potir, mai ales ca aici se face focul cu paie si coceni, caci lemne nu prea sunt. In ce-i priveste pe oameni, credinta lor nu-i chiar rupta din soare. In general, traiesc credinta mai la suprafata. Cu toate astea, mi se pare ca ialomitenii si calarasenii sunt mai buni credinciosi decat doljenii. Eu am fost episcop-vicar la Craiova, unde am avut credinciosi si de munte, si de deal, si de
