Iată că alegerea viitorului patriarh a provocat un cutremur. Şi asta nu pentru că scanarea dosarelor de către CNSAS ar fi scos la iveală lucruri neaşteptate, ci pentru că nici un membru al Sf. Sinod nu pare capabil să reacţioneze coerent. Inexistenţa "jurisprudenţei" îi zăpăceşte deopotrivă pe cei vizaţi şi pe cei ce iau act de grozăvia turnătoriilor clericale. Cred că această stare de confuzie nu poate fi reglementată din exterior, ci din interiorul propriei conştiinţe. Sigur că, la prima vedere, nimic nu e mai contrar credinţei şi mai şocant decît ştirea că, în conducerea BOR, se află oameni care şi-au vîndut păstoriţii, pentru a obţine bani sau funcţii. Dar este oare delaţiunea ordonată politic un gest mai puţin scandalos în cazul înalţilor prelaţi decît în acela al oricărui alt informator al fostei Securităţi? Cine are "dreptul" de a-l imita pe Iuda? Nu văd nici o diferenţă de gravitate între a-ţi turna fratele, soţul, părinţii, colegii de şcoală sau prietenii şi a-l da pe mîna Securităţii comuniste pe confratele de sacerdoţiu sau pe cutare laic, aflat în preajma ta.

Mi se va spune că diferenţa e dată prin taina spovedaniei. Dacă aceasta va fi fost violată, faptul comportă o culpă inexpiabilă, dar numai în raportul dintre preot şi Dumnezeu. Altminteri, orice comunicare interumană are şi o dimensiune "confesivă": ne destăinuim celor apropiaţi, fără a ne aştepta ca ei să divulge ceea ce le împărtăşim, sub pavăza unei confidenţialităţi subînţelese. În definitiv, toate "notele informative" aveau un sigur scop, o linie comună, un cuprins unitar. Dincolo de anecdotica narativă, aceste proze semnalau existenţa unui duşman al regimului. Penalizau un act ilicit de libertate. Condamnau o atitudine anti-sistem. Turnătorul se punea bine cu "autorităţile", stabilind un contrast favorabil între calitatea sa de "cetăţean fidel" şi "erezia" celui surprins în flagrant