Deşi pare fixat de cînd lumea în vocabularul urban bucureştean, clubbing-ul autohton este un cuvînt şi - implicit - un fenomen destul de recent. După discotecile şi rockotecile aglomerate ale anilor ’90, publicul românesc a început să guste din ce în ce mai interesat din deliciile muzicii electro, cu numai cîţiva ani în urmă. Cum despre clubbing-ul "oficial", executat de personaje îmbrăcate în haine mulate în cluburile de fiţe bucureştene, sîntem ţinuţi la curent în permanenţă de jurnalele de tip Acasă TV, prefer să scriu despre un fenomen ale cărui origini se regăsesc în clubul Web, unde la jumătatea anilor ’90 pionierii muzicii electro şi cîţiva DJ îşi făceau mîna la petrecerile alternative, cu sunete şi pachete vizuale animate şi care pentru un individ familiarizat doar cu petrecerile tematice din Club A trebuie să fi sunat destul de straniu.

Cîţiva dintre cei care frecventau Web-ul au făcut, în urmă cu cîţiva ani, experimente timide cu party-uri organizate în locuri dintre cele mai neaşteptate: case părăsite, păduri, hale industriale. Casa Tralala, o vilă de pe Ana Ipătescu în care un grup de entuziaşti au lansat seria petrecerilor Substil, a devenit în scurt timp scena de desfăşurare a clubbing-ului alternativ bucureştean. Aceasta a fost descoperită în urmă cu trei ani de un grup de organizatori de petreceri cu circuit închis, care s-au gîndit că era locul perfect pentru a amplasa două sau mai multe scene pe care să ruleze mai mulţi DJ. Petrecerile organizate în fosta casă părăsită aveau o ciclicitate aproximativă de două-trei săptămîni. Uneori, intervalul între două petreceri era chiar mai mare. La început, petrecerile Substil erau popularizate numai prin intermediul mailing-list-urilor, ca o formă de a controla publicul potenţial. Cu timpul însă, s-a transformat într-o mică afacere, au început să fie publicate afişe în reviste şi pe site-urile d