A început prin a face teatru dramatic, dar a ajuns la Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri“, astfel că astăzi o regăsim pe Oana Stancu printre actorii păpuşari. „Buxifan“, „Albă ca Zăpada“, „Cheliuţă“, „Scufiţa Roşie“, „Unde se ascunde zmeul“, „Prinţul din piper“, „Muzicanţii din Bremen“, „Harap-Alb“, „Punguţa cu doi bani“, „Cavalerii Mesei Rotunde“ sunt doar câteva dintre spectacolele Teatrului pentru Copii şi Tineret „Colibri“ care o au în distribuţie pe Oana Stancu, actriţa care, cu ani în urmă, pe vremea când era doar un copil, privea cu uimire din scaunul de spectator jocul acela interesant al păpuşilor. Mirajul teatrului o fura de mult, de pe vremea când tatăl său o lua cu el la repetiţiile derulate pe scena Casei Sindicatelor din Craiova. „Tata conducea o trupă de amatori. Mergeam deseori cu el. El a fost cel care mi-a insuflat într-un fel dragostea pentru arta teatrală. Pe la un an şi jumătate mă duceam deja la spectacolele teatrului de păpuşi, pentru ca la cinci ani să merg şi la o piesă de copii care se juca pe scena Naţionalului «Cine se teme de crocodil». Nici Teatrul Liric nu fusese uitat de pe listă. Chiar dacă nu înţelegeam mare lucru, după încheierea spectacolului tata îmi explica fiecare lucru“, povesteşte Oana Stancu.

Drumul spre scenă Anii au trecut, micuţa, fascinată de lumea minunată a teatrului, se transformase într-o domnişoară care îndrăznea să viseze că într-o zi va urca acolo pe scenă şi va da viaţă diferitelor personaje din opere celebre, pe care le citise din scoarţă în scoarţă. Nu putea sta departe de lumea aceasta. Destinul a făcut ca, din cauza faptului că familia sa se confrunta cu o situaţie materială precară, să se angajeze portar la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“. „Bunicul meu îl cunoştea foarte bine pe Emil Boroghină, directorul de atunci al teatrului. L-a rugat să mă angajeze acolo. A fost o perioadă grea, dar deos