Vineri pe la pranz, cand toata suflarea politica amortise, seful Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, i-a spus premierului, printre incurajari politicoase rostite pe un ton inca amical, ca Bruxelles-ul mai rabda putin si apoi umbla la portofel. Ne mai tolereaza putin lenea birocratica si prostia administrativa si apoi ne arde un - 25%.
A spus-o clar, dar infinit mai tehnic si mai politicos:
„In particular, s-au descoperit niste deficiente la calitatea sistemului de verificare a parcelelor. In acest moment, se desfasoara alt audit in privinta sistemului de cheltuire a banilor. Dupa concluziile acestei misiuni, vom decide ce masuri trebuie intreprinse in continuare.
Speram ca Guvernul acorda cea mai mare atentie acestei chestiuni astfel incat sa se rezolve fara sa fie nevoie de demersuri pentru activarea clauzei de salvgardare”, a declarat vineri, 6 septembrie, Durao Barroso, dupa intalnirea cu premierul Calin Popescu Tariceanu.
Sigur, a remarcat si progrese, dar exista intotdeanua un „dar...” in limbajul diplomatic de la Bruxelles si aici gasim de fapt mesajul important.
Stirea a trecut in plan secund, eclipsata de operatia presedintelui si inundatiile din Teccuci, cand ar fi trebuit sa urce in topul vestilor proaste. Poate credeti ca Barroso a venit cu obsesiile lui functionaresti, cu manii birocratice si povesti de interes strict guvernamental. Fals.
Decodificat, limbajul sau tehnic transmite un mesaj cumplit: daca nu va miscati mai repede, un taran care astazi ia, sa zicem, 100 de euro subventie pentru 2 hectare de teren va lua de anul viitor doar 75 de euro. Or, pentru milioane de tarani, 25 de euro in plus inseamna o mica avere. Pentru altii, un minus 25% ar putea insemna cateva sute de euro mai putin.
Activarea clauzelor de savgardare pe agricultura cu care Barroso a ameni
