Intr-o perioada caracterizata prin multa confuzie si o criza morala acuta, politicienii autohtoni cauta variante de reabilitare in fata electoratului. Restabilirea autenticitatii valorilor romanesti se face haotic si pe un fond marcat de "replici" politice, care nu fac altceva decat sa perpetueze disensiunile si instabilitatea. Replicile politicienilor sunt verbale dar, de ceva timp, s-a trecut la fapte. Pe fondul scaderii in sondaje a majoritatii formatiunilor politice, in paralel cu cresterea neincrederii romanilor in clasa politica, liderii unor partide au cautat formule de a iesi din "criza". Si au gasit: semnarea unor protocoale de colaborare. Varianta colaborarii politice pare a fi colacul de salvare al multor formatiuni. Primii adepti ai colaborarii au fost reprezentantii Partidului Liberal Democrat, infiintat de Theodor Stolojan. Pe baza relatiilor existente de pe vremea Aliantei "Dreptate si Adevar" PNL-PD, continuate de Stolojan si Basescu la Palatul Cotroceni, PLD si PD au semnat un protocol de colaborare politica. Pericolul a fost simtit rapid de liberali. Dupa excluderea democratilor din Guvern si suportul dat social-democratilor in incercarea esuata de a-l "detrona" pe seful statului, PNL a pierdut atat membri, cat si procente insemnate in sondajele de opinie. PNL trebuia sa dea un raspuns pe masura constructiei PD-PLD si, in mare graba, conducerea a decis apropierea de Actiunea Populara si Partidul National Taranesc Crestin Democrat. AP si PNTCD-ul au reusit sa-si mentina structurile organizatorice in teritoriu, iar absenta lor indelungata de pe prima scena politica a tarii ar putea reprezenta o varianta salvatoare pentru romanii dezamagiti. Calculul politic fiind facut, conducerea PNL a propus ca, impreuna cu popularii si taranistii, sa infiinteze Polul de centru dreapta. Numai ca Polul de dreapta este mai degraba o oportunitate politica de cam