Musette.
Eram mica atunci cand vecina noastra isi luase o pisicuta, si odata ajunsa cu ea acasa, s-a razgandit, oferindu-ne-o noua. Era un ghemotoc de blana bej-cenusie, cu labute scurte si mutrita simpatica, de birmaneza, de care ne-am indragostit spontan. Am botezat-o Musette, pentru ca la trei ani, "Pisicile aristocrate" era filmul meu preferat... Acesta a fost inceputul. Usor, usor, Muzi, cum aveam sa-i spun mai tarziu, a invatat sa se joace cu mine "de-a v-ati ascunselea" si o facea asemenea unui om. Era asa de curata si cu bun simt, incat ne-a impresionat mult si ne-a facut sa o adoptam cu toata dragostea. O dragoste pe care ne-a intors-o inzecit, fie la joaca, fie tronand pe televizor ori pe masuta telefonului, fie dormind noapte de noapte la picioarele mele, timp de treisprezece ani! Vazand-o cum se comporta, tata spunea ca, probabil, Muzi credea ca ea intr-un fel m-a crescut. Si poate ca asa era, deoarece acum vreo zece ani, cand o matusa venita in vizita a incercat sa se joace cu mine, a infuriat-o pe Muzi, care pentru singura data in viata a atacat-o si apoi a pufait la ea cat a durat vizita. Cand avea vreo sase ani, a avut un "soc", descoperind ca adusesem in casa o catelusa care incapea intr-un pantof. Cand aceasta, al carei nume este Jesy, a mai crescut un pic, a inceput s-o alerge pe Muzi cu atat entuziasm, pana cadea lata pe covor. Si ce credeti ca facea Muzi? Venea si o lingea cu grija parinteasca, astfel ca, pana la urma, acest obicei s-a pastrat in toti anii cat au trait impreuna... Pentru unii poate a parut o curiozitate coabitarea dintre pisicuta si catelusa, dar pentru noi devenise un fapt obisnuit. E de la sine inteles ca astfel crescuta, Jesy nu mananca hrana pentru caini, ci... din aceea pentru pisicute...
Anii au trecut unul cate unul si incepuseram sa credem ca nimeni si nimic nu va schimba ceva in casa noastra. Muzi e